The GT heart

“Cu cuvintele tale, Anna…”

….asa m-ai incurajat mereu cand am vrut sa spun ceva. Astazi vreau sa-ti spun mai mult decat ceva…Ceva-uri am tot spus, e plina lumea de ele. De Altceva-uri insa, ducem lipsa….

Cum pot doua trotuare paralele sa se intersecteze vreodata? Imposibilul facut posibil, intr-o toamna, aproape de o intersectie, in statia de taxiuri. De-as fi stiut ca te voi intalni pe tine, poate mi-as fi pus haine mai frumoase, mi-as fi lasat parul sa fie in voie si mi-as fi uitat Ray Ban-ii acasa, pe oglinda, cu pretul, poate, de a nu fi eu. Dar am fost eu. Din ziua aia si pana azi, am fost eu.  Cu ochelarii pe ochi m-am uitat in stanga mea si…te-am zarit. Erai singurul suflet care astepta, pe loc, intr-o lume in continua miscare. Mi-am intors capul in dreapta si am avut o pauza de o secunda in care gandurile “NU’ si “DA” se bateau in egouri. Dar sufletul meu nu se batea in nimic, era linistit si in pace, care orice alt suflet care nu are mai mult de 21 de grame, dar are intelepciunea momentului prezent.

Ziua cand te-am cunoscut nu a fost prima oara cand ne-am intalnit. Am intredeschis buzele si am lasat aerul cald sa-mi dea un moment de ragaz pana sa ma uit a doua oara pe trotuarul tau. Erai tot acolo. Mai cald. Mai imbietor. Mai frumos decat prima data. Ce n-am stiut a fost ca, odata cu aerul cald, te-ai strecurat, de departe si tu. Ai trecut de buze, de plamani si ai ajuns la locul unde emotiile isi au lacasul. Am mai aruncat o privire inainte sa ma apropii de limita trotuarului cu soseaua, poate ce se revela era doar in capul meu, dar cu fiecare pas pe asfaltul incins, culorile tale prindeau contur. Trotuarele nu mai erau paralele, al meu se inclinase si poposise pe al tau. Erai…erai acolo.Erai tu… Tu cel care dupa atata timp inca imi mai umbli prin minte, Tu cel care vii si pleci de mai multe ori pe zi din ganduri.

Nu vazusem altceva desi poate as fi vrut. Poate ar fi fost mai usor altfel, dar stiu ca n-ar fi fost atat de frumos. Nu a fost usor sa iti vad parul castaniu auriu in razele soarelui si sa nu-mi pot trece mana prin el nici macar o data. N-a fost usor sa stau fata in fata cu tine, sa ai inaltimea perfecta pentru mine si sa stiu ca nu voi mai avea sansa sa ma ridic un pic pe varfuri, doar ca sa iti spun un secret pe care doar tu sa vreau sa-l stii. N-a fost usor sa ma uit la tine per ansamblu si sa nu iti gasesc cusur. N-a fost usor sa iti vad ochii albastri plini de magie si viata si sa nu pot sa-ti spun niciodata cat de mult imi plac pentru ceea ce sunt. Nu mi-a fost usor sa ma recunosc in timiditatea si agitatia ta interioara si sa nu pot sa stau ore intregi cu tine sa le deslusim incet si sigur.

Ziua a fost calda si dupa ce am facut primii pasi pe trotuarul tau. Am mers incet. Am mers cu drag. Aveam incaltari potrivite dar de-as fi stiut unde sunt nu mi-ar fi fost frica sa pasesc si desculta. Nu te-ai grabit, ai mers in ritmul meu.

Trotuarul meu e zgrunturos, de cele mai multe ori, iar eu inca nu stiu corect sa-l netezesc si sa-mi fac plimbarea senina. Soseaua de langa el era plina de gropi adanci cu apa, pline de iluzii, in seara aceea a Ajunului Craciunului. Tristetea era ca picamerul care nu lasa asfaltul in pace. Inaintam singura pe drumul meu si deodata in stanga mea, o masina care merge la pas cu mine. Cu geamul lasat jos te uiti insistent si ma faci sa-mi cobor geamul. Inima mea a sarit o bataie cand te-am vazut pe scaunul soferului, salutandu-ma. Erai degajat si relaxat cu ochii mici sclipind a Craciun. Nu voi uita niciodata cat de urat ar fi fost acel Craciun, al meu, fara intalnirea asta. Cu ochii pe tavan, pana sa adorm, am stat minute bune nevenindu-mi sa cred ca cineva mi-a salvat sarbatoarea preferata. Nu stiam daca e adevarat sau am visat. Oare sa merit eu un cadou asa frumos? Iti amintesti? Iti amintesti cum mi-ai facut Craciunul Craciun fara sa iti dai seama?

Ploile nu se abtin pentru ca noi vrem o zi insorita. Ele vin oricum, oricand. In special in dimineti dupa 2 sau 3 ture de 24 de ore, muncite cu sarguinta si efort. Dar dimineata aia ploioasa a fost cu soare….pe interior.Obosita si plouata…asa m-ai gasit in parcarea de la RAR. Imi strangeam hartiile plicticoase si asteptam sa ajung acasa. Ai parcat langa mine, pe partea stanga si ti-ai lasat prietenos geamul jos. Picaturile de ploaie erau imbratisate una in alta si nu ma lasau sa vad cine e dincolo de geamul rece. Am vazut lumina trecand prin parul tau usor ridicat in fata….si apoi….incet, cum geamul cobora, pe tine. Si azi imi e intiparit in minte zambetul tau minunat intr-o parte, strengar, cu capul lasat in stanga si ochii lansati in visare, ca si cum erai vrajit si nu mai doreai lumea gri de afara. Eram doi care nu o voiam. Iti amintesti? Iti amintesti cum mi-ai dat o raza de soare intr-o zi urata, fara sa iti dai seama?

Sunt zile in care treaba nu se termina niciodata. Simti asta inca din zorii zilei. Praful inecacios, alarma insistenta si mult prea devreme setata, te duc in mijlocul actiunii iniante sa apuci sa iei macar o zi gura de ceai. Cate zile sunt asa? Majoritatea? Mai putine? A inceput cu telefoane, agitatie, cereri, drumuri de la A la B la C si inapoi la A si in final la D.M-ai sunat in ziua aia de mai multe ori ca niciodata. Intre B, D, A si C si apoi la sfarsit de toate. Era o liniste anume in mine,care se asternea cand telefonul suna si erai tu, spunandu-mi lucruri marunte, cotidiene. N-as fi crezut ca vorbele tale despre ele mi-ar fi dat liniste. B, A si C nu mai contau. A contat ca m-ai intrebat timid….”Ce-ai patit dimineata de erai suparata?” M-am panicat, nu stiam ce sa iti raspund….Nu stiam, nu pentru ca povestea mea era plictisitoare, ci pentru ca…ai simtit ca nu mi-e bine si…ai vrut sa stii de ce. Iti mai amintesti? Iti amintesti cat de importanta m-ai facut sa ma simt cu grija ta, fara sa iti dai seama?

Am vazut in tine o adiere de vant cald intr-o zi geroasa, care vine sa-ti mangaie obrajii atat cat sa iti aminteasca faptul ca esti viu, pasiunea pe care un vin rosu o are cand se varsa pe marginile unui pahar de cristal, caldura pe care ti-o da un rasarit de soare la mare la 5:00 AM, intensitatea momentului, traita ca si cum picatura de energie electrica ce o alimenteaza e ultima, romantismul ca o catifea moale care iti inveleste fiecare centimetru de piele, adancimea inimii tale unde nu exista ecou, pentru ca mereu e plina de emotii si sentimente in game majore, loialitatea totala, ca un timbru ce imbratiseaza o scrisoare si stie ca doar impreuna cu ea va ajunge la destinatie.

Dintre noi doi, stiu ca Tu ai fi cel care dupa luni si luni de discutii, m-ai lasa sa iti conduc masina, chiar daca e o Clasica si nu m-as descurca la fel de bine ca tine, dar ai gasi increderea necesara sa o faci totusi, Tu m-ai duce sa ma dau in roata de la mall, chiar daca ai rau de inatltime, Tu, dupa o calatorie lunga cu masina, nu ti-ai misca mana dreapta, care o are pe a mea stanga, in palma, de teama sa nu ma trezesti pana ajungem acasa, Tu mi-ai da mereu geaca sau sacoul tau stiind ca indiferent cat de cald e, mie mereu mi-e frig si o haina extra e oricand binevenita, Tu te-ai motiva in orice situatie si ai face orice ca cei dragi ai tai sa stie ca esti acolo, Tu m-ai suna de mai multe ori pe zi doar ca sa stii ca sunt bine desi ai programul plin, Tu ai renunta la ultima bucata de ciocolata pentru ca stii ca-i preferata mea si e cumva normal in mintea ta ca eu sa o am, Tu ai rezerva o masa la un restaurant doar pentru ca stii ca-mi place sa iesim amandoi la cina, Tu ai fi cel care ar face cumparaturile si nu ai uita niciodata sa iei un buchet de flori langa, Tu ai da drumul muzicii in casa chiar daca poate ai fi melancolic si ai vrea sa stai in liniste, dar stii ca mie imi place melodia aia zuzu si mi-ai face pe plac, Tu ai sta cu mine ore in sir de vorba doar pentru a ma intelege si pentru a mai pune o piesa importanta la locul ei, Tu nu te-ai supara daca as veni dupa tine in pat si te-as trezi pe jumatate sarutandu-ti usor gatul, Tu ai fi cel care nu s-ar enerva daca m-as uita cu ochii mei negri, inocenti la tine cand am facut o prostie si m-ai ierta de draga ce ti-s, Tu ai fi cel care m-ar invata cum se simte sa ai un caracter diversificat, Tu ai fi cel care ai impodobi pomul de Craciun de la 1 Decembrie, doar ca sa imi vezi zambetul de copil de 5 ani, fiindca stii ca-i sarbatoarea mea preferata si tot Tu ti-ai lasa barbita sa fii in ton cu Mosul.

Te cunosc de atata timp si inca nu stiu care e culoarea ta preferata, cum iti place ceaiul, mai dulce sau fara zahar, daca ciocolata ta preferata este cea alba sau neagra, daca si tie iti place sa asculti muzica atunci cand conduci, daca aglomeratia din mall-uri te agita sau iti e indiferenta, daca ploaia te face sa fii copilaros, daca iti plac roscatele sau blondele, daca ai fost la furat de flori ca sa i le duci mamei tale, care e mancarea ta favorita sau daca la micul dejun iti plac friganelele cu sare sau zahar.

N-am stiut sa-ti adresez intrebari cu detalii. Nu pentru ca n-am vrut. Ci pentru ca nu m-am simtit niciodata suficient de importanta in viata ta. Vina este in totalitate a mea. Nu m-am valorizat, eu pe mine, intr-atat incat sa stiu raspunsurile la minunatiile de mai sus. Am ajuns la un concert unde tare mi-am dorit sa fiu, dar carenta de valoare proprie m-a aruncat de la sectiunea VIP, in ultimul rand din loja din spatele locatiei unde e concertul. Ce ar fi fost daca ti-as fi pus toate intrebarile din mintea mea de copil sugubat, fara sa ma minimalizez continuu? Am platit pretul pentru pachetul VIP altei persoane. Am lasat locul meu, lor. Lor care nu au stiut care este conduita sufletului tau si te-au dat la lupi cu prima adiere de probleme.

Complexitatea ta le-a alungat pe ele si m-a adus pe mine cu un pas mai aproape. Nu te-au putut contine si atunci s-au spart ca un vas de Yena care ajunge pe gresie. Odata cu ele, te-ai scurs si tu pe gresia straina si rece. Cioburile lor le-ai aruncat la gunoi iar tu te-ai inaltat din fiecare experienta pana la reconstructie.

Viata nu este doar despre curubeie, petreceri, voie buna si baloane colorate.

Viata este sinonima cu valtoarea apei, cu lacrimile aprinse pe obrajii reci, cu norii de la nuante de gri la negru, cu tipete de dureri insuportabile, cu suflete ciuntite si genunchi zdreliti de la smoala proaspat turnata, cu linguri de esenta de pelin pe care le inghitim o data la X timp, cu proiecte si planuri de viitor ce cad mai repede decat noaptea se transforma in zi, cu iluzii rostite de dragul conversatiei.

As aseza mana-ti in a mea si am astepta impreuna pe holurile cladirilor unde nu iti place sa mergi luna de luna. Un rezultat cu progres s-ar ivi din partea lor. Ti-am spus ca as merge cu tine…iar daca EI nu sunt buni, as cauta alti EI care sa fie ceea ce ai nevoie sa fii bine. As avea o lista lunga si as epuiza toate variantele. Daca suntem tot in punctul de unde am plecat, as face alta lista si am merge inainte fara sa ne uitam inapoi. As indragi si simpatiza culoarea alba doar pentru ca e atat de prezenta in viata ta si te purifica zi de zi.

De la trotuarul cald si insorit, pe langa care trec aproape in fiecare zi am nimerit, in conversatiile noastre, intr-o cladire care-mi seamna cu castelul Neuschwanstein din Germania. Superb pe dinafara, cu ziduri reci si groase, peste care nici cea mai inalta nota in octava superioara nu-si gaseste intrarea. Ai urcat in cel mai inalt turn si ai inchis usa principala cu cheia, uitand unde ai pus-o. Inamicii nu au cum sa invadeze. Dar nici prietenii nu au cum intra….

Peisajul si imprejurimile sunt poetice, dar nu si fara tine la poarta. Sunt prietenul care te-ar ajuta sa pui caramida cu caramida pentru a adauga o aripa noua, constructiei initiale. Nu imi e frica de zidurile ridicate. Le inteleg fiecare crapatura, fiecare sudura, le onorez si stiu ca nu sunt pentru mine, desi, cand se darama, greutatea lor, pe mine se pravaleste. Iti iau mainile uscate de munca asidua in constructia lor cu mortarul lipicios si caramizile grele si gaurite, le tin in mainile mele, pana ce se incalzesc si se vindeca. Iti soptesc ca stiu ca vrei sa fugi de mine si sa mai pui un zid cu fiecare minut ce trece, dar si eu am construit palate strambe cu costuri mari iar mizeria ce ramane dupa demolare, nu merita timpul si sacrificiul tau.

Motorul tau interior, de model GT, este prea exclusivist, prea inflacarat, prea pretios si prea rezistent ca sa se strice.Te va duce departe, in mii si mii de kilometri, fara oprire si va fi singura ta busola reala in toata ceata din viata. Pune-i ulei de calitate, schimba-i filtrele la timp , vorbeste-i in fiecare zi, simte-i pulsul si stai cu el pe partea ta de sosea. Vei ajunge la destinatie in siguranta. E timpul ca balanta sa vina inspre tine. E timpul tau sa fii iubit. E timpul tau sa simti tot ceea ce ai dat in anii de cand inima ta stie ce e dragostea. E timpul sa primesti si sa tii doar pentru tine.

Ai fost si esti un barbat important pentru mine. Niciodata nu as afirma altceva. Nu putem schimba trecutul, dar daca as avea aceasta superputere, as raspunde altfel la intrebarea ta, din noaptea aia friguroasa de Ianuarie, “ Ce vrei de la mine?”. Mintea mea mica a preluat controlul, a aruncat in aer, de frica, dorinta sufletului si raspunsul meu a fost lipsit de curaj. Am gresit. Azi si acum ti-as raspunde simplu si direct: “Pe tine. Atat”.

Am vrut sa stiu de tine, sa-ti stiu ziua, sa-ti stiu simtirile, sa-ti vad pielea dimineata, sa-ti stiu fricile, sa-ti explorez dorintele, sa-ti vad nebunia, sa-ti imbrac tricourile, sa iti pregatesc o baie cu spuma, sa te descriu in metafore pe care doar tu le-ai intelege, sa-ti vad ochii seara si inca sa ma intreb daca sunt albastri sau verzi si mereu sa fie un mister, sa alerg desculta cu tine pe o pajiste cu trifoi cu 4 foi dupa o ploaie calda de vara si sa nu-ti vorbesc deloc, dar sa ne intelegem perfect din priviri. Am vrut sa te sarut pe furis si tu sa fii surprins, sa-mi povestesti despre copilaria ta si masini, sa pot sa-ti telefonez la orice ora, sa ma simt libera langa tine si mai ales sa te deslusesc ca pe un puzzle de 5000 de piese…in ani si ani…si nimeni sa nu ma grabeasca. As fi vrut sa ai nebunia adolescentei tale, iar eu sa ma pierd in albastrul tau din ochi si apoi sa inventez un alt albastru….dar tot al tau. Nu al altcuiva…

Te-am vrut pentru mine intr-o seara ploioasa cu haine putine si mult rose. Te-am vrut pentru dragoste si clipe de care iti amintesti inainte ca viata sa ti se scurga din vene si suflet. Te-am vrut si inca te mai vreau.

Nu am cuvinte sa iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine. Ai facut enorm, mai mult decat iti poti imagina. Ai fost un Bun cu mine. Iar daca Ielele, Altele te vor convinge contrariul, nu sunt demne de sufletul si esenta ta. Nu le lasa veninul sa ajunga in sange, la motorul GT. Schimba-ti bujiile ca aprinderea sa fie rapida, menajeaza-ti discurile de frana daca nu e cazul sa te opresti si ia-ti anvelope bune pentru toate anotimpurile sa te ajute sa inaintezi in cele mai periculoase curbe si ace de par. Tine motorul cald si lasa-i si pe cei care vin catre tine, sa-ti stea in dreapta pentru a se incalzi.

Daca nimic nu face sens acum, lasa timpul sa creasca valoarea acestor curvinte asternute aici si scoate-le la savurat peste ceva ani. Timpul adauga greutate unor lucruri. Sufletul tau iti va multumi daca ii dai spatiu si timp de procesare. La fel cum o fac si eu. Multumesc, seÑor!

Nu fii trist si suparat ca ai rupt un colt din inima mea, fii fericit ca ai puterea de a fi inspiratia de zi cu zi si ca poti trezi sentimente de mult uitate in mine,  pe un raft al zilelor inghetate in timp.

Imi voi aduce aminte de tine in cele mai faine momente…cand iti voi vedea numele scris pe o carte sau in trafic, cand voi trece pe langa spalatoria auto unde am sapunit masina impreuna, cand o anumita melodie se va difuza la radio, cand voi bea un Rose fin si cand voi vedea Branduse.

De ziua mea, anul aceasta, promit sa nu fiu trista, sa nu plang si sa nu uit sa-mi pun o dorinta daca voi avea tort si lumanari pe el. Promit sa-mi iau o rochita albastra, sa-mi las buclele ondulate pe umeri, sa-mi pun ruj rosu si….branduse in par.

Imi doresc doar ca ochii tai sa fi zambit si…sa fi fost fericit. Poate vrei sa-mi povestesti. Eu vreau. Ar fi un motiv de bucurie sa te aud povestind. Chiar si noaptea la ora 3 intr-o perioada cu restrictii de la guvern….pe un trotuar anume.

Pregatesc eu ceaiul si painea prajita. Tu doar vino ….

                                                                                                                  Love,    

                                                                                                                               Anna

 

 

 

PS: Don`t inhale the smoke when Love is your oxygen.